I. Biblia sau Sfânta Scriptură

Noi credem și mărturisim că Sfânta Scriptură, Biblia, este descoperirea (revelația) de Sine a lui Dumnezeu pentru om. 

Autorul Bibliei este Dumnezeu; El a insuflat autorilor umani fiecare cuvânt al Scripturilor. Scopul scrierii ei este mântuirea oamenilor, iar conținutul ei este adevărul absolut neatins de nici un fel de eroare.

Noi credem că cele 66 de cărți ale Bibliei sunt Cuvântul complet al lui Dumnezeu, fără greșeală în manuscrisele originale. În consecință, considerăm că Biblia folosită de credincioși, atât pentru viața devoțională personală sau studiu biblic, cât și în slujbele publice ale bisericii, trebuie să fie o traducere cât mai fidelă posibil a textului original exprimat într-un limbaj contemporan clar și fără nici o modificare (prin adăugare sau scoatere) din ceea ce Dumnezeu a inspirat autorii umani să scrie.

Noi credem într-o interpretare literală, gramaticală si istorică a Scripturilor, sub iluminarea Duhului Sfant, astfel că afirmăm că primele capitole ale cartii Geneza descriu creația in șase zile literale.

Biblia ne descoperă principiile după care ne judecă Dumnezeu. Astfel, Sfânta Scriptură, este și va rămâne pănă la sfârșitul lumii standardul suprem de verificare al întregului comportament uman, al tuturor crezurilor și opiniilor religioase.

Biblia este, deci, singura regulă de credință și practică pentru om. 

Modelul de interpretare al Sfintei Scripturi este Isus Christos. Ca urmare, indiferent de faptul că un anume pasaj al Scripturii poate avea una sau mai multe aplicații practice, există o singură interpretare adevarată a lui.

Ex. 24:4; Deut. 4:1-2; 17:19; Ios. 8:34; Ps. 19:7-10; 119:11, 89, 105, 140; Isa. 34:16; 40:8; Ier. 15:16; 36; Mat. 5:17-18; 22:29; Luca 21:33; 24:44-46; Ioan 5:39; 16:13-15; 17:17; Fapte 2:16 ff.; 17:11; Rom. 15:4; 16:25-26; 2 Tim. 3:15-17; Evr. 1:1-2; 4:12; 1 Petru 1:25; 2 Petru 1:19-21

 

II. Dumnezeu

Noi credem și mărturisim că există un singur Dumnezeu viu si adevarat. El este o Ființă personală, inteligentă, de natură spirituală, Creatorul, Răscumparatorul, Susținătorul și Conducătorul Universului. 

Dumnezeu este infinit în sfințenie și desăvârșit în toate celelalte atribute ale Sale.

Lui Dumnezeu îi datorăm cea mai mare dragoste, adorare, ascultare și supunere. 

Dumnezeul etern ni se revelează ca Tatăl, Fiul si Duhul Sfânt, cu atribute personale distincte, dar fără deosebire în natură, esență sau ființă.

A. Dumnezeu Tatăl

Noi credem și mărturisim că Dumnezeu Tatăl, prima Persoană a Trinității, domnește cu providența Sa protectoare peste întreg universul, peste toate creaturile Sale și peste șuvoiul curgerii istoriei umane, făcându-le să împlinească scopurile harului Său. 

Dumnezeu este atot-puternic, atot-iubitor și atot-înțelept. 

El dispune de toate lucrurile și persoanele potrivit voii și planurilor Sale. El este Suveran peste creație, providență și răscumparare.

Fiind Creator, Dumnezeu este Tată pentru toți oamenii, dar El este Tată spiritual doar pentru cei care au devenit copii ai Săi prin credința in Isus Christos. 

Dumnezeu nu este autorul păcatului și nici nu aprobă în nici un fel pacatul. El ține responsabilă fiecare persoană de alegerile morale și spirituale pe care aceasta le face. 

Prin harul Lui și potrivit voii Sale, Dumnezeu a ales incă din veșnicia de dinainte de a crea lumea pe cei pe I-a dorit a fi ai Săi. El mântuiește din pacat pe toți cei care vin la El în urma chemării Sale, prin Domnul Isus Christos, adoptându-i ca și copii ai Lui. 

Gen. 1:1; 2:7; Ex. 3:14; 6:2-3; 15:11 ff.; 20:1 ff.; Lev. 22:2; Deut. 6:4; 32:6; 1 Cron. 29:10; Ps. 19:1-3; Isa. 43:3, 15; 64:8; Ier. 10:10; 17:13; Habacuc 1:13; Mat. 6:9 ff.; 7:11; 23:9; 28:19; Marcu 1:9-11; Ioan 4:24; 5:26; 14:6-13; 17:1-8; Fapte 1:7; Rom. 8:14-15; 1 Cor 8:6; Gal. 4:6; Efes. 1:4-6; Efes. 4:6; Col. 1:15; 1 Tim. 1:17; Evr. 11:6; 12:9; 1 Petru 1:17; 1 Ioan 5:7,

B. Dumnezeu Fiul

Noi credem și mărturisim că Isus Christos, a doua Persoană a Trinității, este Fiul lui Dumnezeu. El este co-egal, co-etern și una în esență cu Tatăl. 

Dumnezeu Tatăl a creat toate lucrurile potrivit cu voia Sa, prin Fiul Său, Isus Hristos, prin care toate continuă, de atunci, să existe. 

Isus Christos s-a întrupat prin Duhul Sfint și prin nașterea din fecioara Maria. El a revelat și a împlinit în mod desăvârșit voia lui Dumnezeu, luând asupra Lui Însăși limitarile si prerogativele naturii umane, identificindu-se complet cu omenirea, dar rămânând El Însuși fără păcat.

În întrupare Domnul Isus Christos a renunțat numai la prerogativele divinității, însă la nimic din esența divină. 

Noi credem că, în întrupare, Isus Christos a fost pe deplin Dumnezeu și pe deplin om. 

Scopul întrupării a fost să ni-L reveleze pe Dumnezeu, să răscumpere omul și să domnească peste Împărăția lui Dumnezeu.

Isus Christos S-a supus desăvârșit legii divine, iar prin moartea Sa pe cruce a făcut posibilă răscumpararea omului din păcat. 

Moartea Lui sacrificială pe cruce a fost voluntară (de bunăvoie), făcută pentru cei păcătoși (nu pentru Sine), substituționară (în locul celor păcătoși) și a adus împăcarea celor pacatoși cu Dumnezeu. 

Pe baza morții Domnului Isus Christos credinciosul este eliberat de pedeapsa păcatului său, fiind scos acum de sub puterea păcatului iar, in veșnicie, va fi eliberat de prezența păcatului. 

Prin moartea Domnului Isus Christos credinciosul este declarat neprihănit, i se acordă viață veșnică și este adoptat în familia lui Dumnezeu.

Isus Christos a înviat din morți în trup glorificat și S-a arătat ucenicilor drept Același care a fost cu ei și înainte de răstignirea Sa. 

El S-a înălțat la cer și este acum înalțat la dreapta lui Dumnezeu, unde stă ca Mijlocitor, partaș al naturii dumnezeiești și al naturii umane, Mare Preot al celor credincioși și ca Acela în Persoana căruia se realizează împăcarea dintre Dumnezeu si om. 

El se va întoarce în putere și glorie să judece toată lumea și să ducă la îndeplinire misiunea Sa răscumparătoare. 

Domnul Isus Christos locuiește acum în toți credincioșii ca Domnul lor cel viu și întotdeauna prezent.

Gen. 18:1 ff.; Ps. 2:7 ff.; 110:1 ff.; Isa. 7:14; 53; Mat. 1:18-23; 3:17; 8:29; 11:27; 14:33; 16:16, 27; 17:5; 27; 28:1-6, 19; Marcu 1:1; 3:11; Luca 1:35; 4:41; 22:70; 24:46; Ioan 1:1-18, 29; 10:30,38; 11:25-27; 12:44-50; 14:7-11; 16:15-16, 28; 17:1-5, 21-22; 20:1-20, 28; Fapte 1:9; 2:22- 24; 7:55-56; 9:4-5, 20; Rom. 1:3-4; 3:23-26; 5:6-21; 8:1-3, 34; 10:4; 1 Cor 1:30; 2:2; 8:6; 15:1-8, 24-28; 2 Cor 5:19- 21; Gal. 4:4-5; Efes. 1:20; 3:11; 4:7-10; Filip. 2:5-11; Col. 1:13-22; 2:9; 1 Tes. 4:14-18; 1 Tim. 2:5-6; 3:16; Tit 2:13-14; Evr. 1:1-3; 4:14-15; 7:14-28; 9:12-15, 24-28; 12:2; l3:8; 1 Petru 2:21-25; 3:22; 1 Ioan 1:7-9; 3:2; 4:14-15; 5:9; 2 Ioan 7-9; Apoc. 1:13-16; 5:9-14; 12:10-11; 13:8; 19:16

C. Dumnezeu Duhul Sfânt

Noi credem și mărturisim că Duhul Sfânt, cea de-a treia Persoană a Trinității, este Duhul lui Dumnezeu. 

Duhul Sfânt este Persoana divină prin care voia lui Dumnezeu se implinește față de omenire. Activitatea Sa suverană se manifestă peste creație, întruparea lui Isus Christos și inspirația dată sfinților din vechime pentru a scrie Scripturile. 

Prin iluminare, Duhul Sfânt îi ajută pe oameni să priceapă adevărul.

El dovedește lumea vinovată în ce priveste păcatul, neprihănirea și judecata. 

Duhul Sfânt îi cheamă pe oameni la Mântuitorul lor și realizează înnoirea lor prin nașterea din nou. El botează credincioșii în Trupul lui Hristos și locuiește în ei sfințindu-i, învațându-i, împuternicindu-i pentru lucrarea lui Dumnezeu și pecetluindu-i pentru ziua răscumpărării finale.

El transformă caracterul creștinului pentru ca acesta să devină tot mai mult asemenea Domnului Isus Christos.

Duhul Sfânt îi mângiie pe cei credincioși și le dă daruri spirituale pentru slujirea lui Dumnezeu în și prin Biserica Sa. 

Duhul Sfant locuiește în fiecare credincios din momentul mântuirii. Este responsabilitatea celor nascuti din Duh sa fie umpluti (controlati) de Duh (Ioan 16:13; Romani 8:9; Efeseni 5:18; 1 Ioan 2:20,27).

Duhul Sfant dă daruri spirituale Bisericii prin care Isus Christos este glorificat. Duhul Sfant este suveran în împarțirea darurilor pentru desavarsirea sfintilor. Intrucat darurile vorbitului în limbi, al vindecărilor și al minunilor, în primele zile ale Bisericii, au avut rolul să arate și să autentifice apostolii ca cei prin care se revelează adevarul divin, nu s-a intenționat niciodată ca ele sa fie caracteristice vietii credincioșilor (1 Corinteni 12:4-11; 13:8-10; 2 Corinteni 12:12; Efeseni 4:4-12; Evrei 2:1-4). 

Duhul Sfânt învață și împuternicește credinciosul și biserica în lucrarea de închinare, evanghelizare și slujire.

Gen. 1:2; Jud. 14:6; Iov 26:13; Ps. 51:11; 139:7 ff.; Isa. 61:1-3; Joel 2:28-32; Mat. 1:18; 3:16; 4:1; 12:28-32; 28:19; Marcu 1:10, 12; Luca 1:35; 4:1, 18-19; 11:13; 12:12; 24:49; Ioan 4:24; 14:16-17, 26; 15:26; 16:7-14; Fapte 1:8; 2:1-4, 38; 4:3l; 5:3; 6:3; 7:55; 8:17, 39; 10:44; 13:2; 15:28; 16:6; 19:1-6; Rom. 8:9-11, 14-16, 26-27; 1 Cor 2:10- 14; 3:16; 12:3-11; Gal. 4:6; Efes. 1:13-14; 4:30; 5:18; 1 Tes. 5:19; 1 Tim. 3:16; 4:1; 2 Tim. 1:14; 3:16; Evr. 9:8, 14; 2 Petru 1:21; 1 Ioan 4:13; 5:6-7; Apoc. 1:10; 22:17

 

III. Omul

Noi credem și mărturisim că omul a fost creat de Dumnezeu printr-un act special, după chipul și asemănarea Sa și este coroana creației Sale. 

Intenția lui Dumnezeu prin crearea omului a fost ca acesta să-L glorifice, să se bucure în părtășia cu El, să trăiască o viață potrivită cu voia Sa și să împlinească pe pamânt scopul Lui pentru om. 

Omul a fost creat fără păcat și cu libertate deplină a alegerii. El a fost înzestrat cu capacitatea de a raționa, cu inteligență, voință, autodeterminare și responsabilitate morală fată de Dumnezeu. 

Prin alegerea lui liberă, primul om, Adam, a păcătuit împotriva lui Dumnezeu și a adus păcatul în rasa umană. 

Omul și-a pierdut inocența, a adus peste el și descendenții săi: pedeapsa morții spirituale și fizice, a cazut sub mânia lui Dumnezeu și a devenit corupt și incapabil să aleagă și să facă ceea ce este acceptabil înaintea lui Dumnezeu. 

Urmașii lui Adam moștenesc, astfel, o natură personală (fire pământească) și un mediu înconjurător înclinate spre păcat, iar din momentul când sunt capabili de acțiuni morale devin călcători ai poruncilor divine și sunt sub osânda lui Dumnezeu. 

Noi credem că toți oamenii, fiind descendenți ai lui Adam, sunt păcătoși prin natura lor, prin alegerile lor și prin decret divin.

Numai harul lui Dumnezeu îi poate mântui și readuce oamenii în părtășie sfântă cu El și-i poate ajuta să-și împlinească scopul pentru care i-a creat Dumnezeu.

Sanctitatea personalității umane este evidentă în faptul că Dumnezeu l-a creat pe om după chipul și asemănarea Sa și în faptul că Christos a murit pentru om. Ca urmare, fiecare om are în sine demnitate, incă de la concepție și până la clipa decisă de Dumnezeu să cunoască moartea fizica, și merită respect și dragoste creștină.

Gen. 1:26-30; 2:5, 7, 18-22; 3; 9:6; Ps. 1; 8:3-6; 32:1-5; 51:5; Isa. 6:5; Ier. 17:5; Mat. 16:26; Fapte 17:26- 31; Rom. 1:19-32; 3:10-18, 23; 5:6, 12, 19; 6:6; 7:14-25; 8:14-18, 29; 1 Cor 1:21-31; 15:19, 21-22; Efes. 2:1-22; Col. 1:21-22; 3:9-11

 

IV. Mântuirea

Noi credem și mărturisim că mântuirea este un act realizat de Dumnezeu prin harul Său, pe baza răscumpărării făcute de Isus Christos, prin meritele ispășitoare ale sângelui Său și nu pe baza meritelor sau faptelor umane.

Mântuirea implică răscumpararea deplină a omului. Ea este oferită fără plată tuturor acelora care-L acceptă pe Isus Christos ca Domn și Mântuitor. 

Mântuirea include nașterea din nou, justificarea (neprihănirea), sfințirea și glorificarea.

A. Regenerarea sau nașterea din nou

Noi credem și mărturisim că regenerarea este o lucrare instantanee a harului lui Dumnezeu prin care credincioșii devin creaturi noi în Isus Christos. 

Înainte de întemeierea lumii, Dumnezeu i-a ales in Christos pe aceia pe care, potrivit harului Său, îi va naște din nou, îi va mântui și-i va glorifica (Romani 8:28-20; Efeseni 1:4-11; 2 Tesaloniceni 2:13; 2 Timotei 2:10; 1 Petru 1:1-2; Ioan 6:37-40; Fapte 13:48; Iacov 4:8). Alegerea suverană a lui Dumnezeu nu contrazice responsabilitatea omului de a se pocăi și de a crede în Isus Christos ca Domn si Mantuitor.

Noi credem că nașterea din nou este o schimbare a inimii produsă de Duhul Sfânt prin convingerea de păcat la auzirea Cuvântului lui Dumnezeu, moment la care cel credincios, învrednicit tot de Duhul Sfant, răspunde prin pocaința fața de Dumnezeu și prin credință în Domnul Isus Christos. 

Pocăința și credința sunt nedespărțite ca experiențe ale harului. 

Pocăința este întoarcerea sinceră de la păcat spre Dumnezeu. Ea include: recunoașterea păcatului, părerea de rău pentru el, mărturisirea lui, cererea de iertare și întoarcerea de la păcat cu dorința de a trăi în ascultare de Isus Christos.

Credința este primirea de către păcătos a lui Isus Christos ca Domn si Mântuitor și predarea întregii personalități Lui. 

B. Justificarea (neprihănirea)

Noi credem și mărturisim că justificarea este actul lui Dumnezeu prin care El declară neprihaniți pe cei care, prin credința în Isus Christos, se pocăiesc de păcatele lor și-L mărturisesc a le fi Domn. Păcatele celor ce cred sunt imputate lui Christos, iar neprihănirea lui Christos este imputată (atribuită) celor ce cred.

Justificarea îl plasează pe cel credincios într-o relație de pace și de bunăvoință din partea lui Dumnezeu.

C. Sfințirea

Întrucât cel credincios este socotit de Dumnezeu neprihănit el este, din punct de vedere al noii sale poziții în care se găsește fată de Dumnezeu, un sfant al Lui. Astfel, chiar în momentul mântuirii, credinciosul devine sfânt, pus deoparte pentru Dumnezeu.

Noi credem și mărturisim că sfințirea este nu doar pozițională, ci este și o experiență progresivă prin care, începând de la nașterea din nou, credinciosul este pus deoparte pentru scopurile lui Dumnezeu crescând spre perfecțiune morală și spirituală prin ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu și prin prezența și puterea Duhului Sfânt care locuiește în el. 

Creșterea în har, în asemănare cu Domnul Isus Christos, trebuie să continue pe toată durata vieții celui născut din nou. Credincioșii se vor separa de păcat, de apostazia religoasă, de practicile păcătoase ale lumii, Îl vor adora pe Dumnezeu și vor trăi în fapte fără reproș.

Sfinții cunosc un conflict permanent de-a lungul vieții, între noua creație ce au devenit în Isus Christos și firea lor pământească, dar Dumnezeu a pregătit totul pentru ca victoria să le fie asigurată prin puterea Duhului Sfânt care locuiește în ei. 

Acest conflict durează până la pășirea în slavă a credincioșilor, ca urmare orice pretenție de eradicare deplină a păcatului în viața prezentă nu este scripturală (Galateni 5:16-25; Efeseni 4:22-24; Filipeni 3:12; Coloseni 3:9-10: 1 Petru 1:14-16; 1 Ioan 3:5-6). 

D. Glorifcarea 

Noi credem și mărturisim că glorificarea este punctul culminant al mântuirii, starea finală binecuvântată și permanentă a celui răscumparat.

Gen. 3:15; Ex. 3:14-17; 6:2-8; Mat. 1:21; 4:17; 16:21-26; 27:22 to 28:6; Luca 1:68-69; 2:28-32; Ioan 1:11-14, 29; 3:3-21, 36; 5:24; 10:9, 28-29; 15:1-16; 17:17; Fapte 2:21; 4:12; 15:11; 16:30-31; 17:30-31; 20:32; Rom. 1:16-18; 2:4; 3:23-25; 4:3 ff.; 5:8-10; 6:1-23; 8:1-18, 29-39; 10:9-10, 13; 13:11-14; 1 Cor 1:18, 30; 6:19-20; 15:10; 2 Cor 5:17- 20; Gal. 2:20; 3:13; 5:22-25; 6:15; Efes. 1:7; 2:8-22; 4:11-16; Filip. 2:12-13; Col. 1:9-22; 3:1 ff.; 1 Tes. 5:23-24; 2 Tim. 1:12; Tit 2:11-14; Evr. 2:1-3; 5:8-9; 9:24-28; 11:1 – 12:8, 14; Iacov 2:14-26; 1 Petru 1:2-23; 1 Ioan 1:6 to 2:11; Apoc. 3:20; 21:1 to 22:5.

 

V. Păstrarea sfinților in har

Noi credem și mărturisim că toți cei mântuiți sunt păstrați prin puterea lui Dumnezeu și au siguranța mântuirii în Isus Christos pentru totdeauna (Ioan 5:24; 6:37-40; 10:27-30; Romani 5:9-10; 8:1.31-29; 1 Corinteni 1:4-8; Efeseni 4:30; Evrei 7:25; 13:5; 1 Petru 1:5; Iuda 24). 

Acest privilegiu aduce mângăiere și bucurie credicioșilor. 

Sfânta Scriptură interzice folosirea libertății creștine pentru a trăi în păcat și fapte ale firii pământești (Romani 6:15-22; 13:13-14; Galanteni 5:13,25-26; Tot 2:11-14).

Alegerea este scopul măreț al lui Dumnezeu, în conformitate cu care El înnoiește, sfințește și duce păcătoșii în glorie. Ea este în plină concordanță cu voința liberă a omului și cuprinde tot ceea ce este necesar pentru viată. Este prezentarea glorioasă a bunatății suverane a lui Dumnezeu și este înțelepciune infinită, sfântă și neschimbată. Exclude mândria și promovează smerenia. 

Toți adevarații credincioși vor răbda până la sfârșit. Cei pe care Dumnezeu i-a chemat și primit în Christos, și care au fost sfințiți prin Duhul Sfânt nu vor cădea niciodată din starea de har, ci vor stărui pâna la capăt. 

Credincioșii pot să cadă în păcat datorită neglijenței și ispitelor, întristând Duhul Sfânt, șubrezind harul și mângâierea lor, aducând rușine cauzei lui Christos, și disciplina asupra lor însăși, dar ei pot fi ridicați de puterea lui Dumnezeu și aduși la pocăință.

Gen. 12:1-3; Ex. 19:5-8; 1 Sam. 8:4-7, 19-22; Isa. 5:1-7; Ier. 31:31 ff.; Mat. 16:18-19; 21:28-45; 24:22, 31; 25:34; Luca 1:68-79; 2:29-32; 19:41-44; 24:44-48; Ioan 1:12-14; 3:16; 5:24; 6:44-45, 65; 10:27-29; 15:16; 17:6, 12, 17-18; Fapte 20:32; Rom. 5:9-10; 8:28-39; 10:12-15; 11:5-7. 26-36; 1 Cor 1:1-2; 15:24-28; Efes. 1:4-23; 2:1-10; 3:1-11; Col. 1:12-14; 2 Tes. 2:13-14; 2 Tim. 1:12; 2:10, 19; Evr. 11:39 – 12:2; 1 Petru 1:2-5, 13; 2:4-10; 1 Ioan 1:7-9; 2:19; 3:2

 

VI. Biserica

Noi credem și mărturisim că o biserică nou-testamentală a Domnului Isus Christos este un grup local de credincioși botezați care sunt asociați prin legământ în credința și părtășia Evangheliei, care practică cele două simboluri lăsate de Christos (Cina Domnului și Botezul), care sunt dedicați învațăturii Sale, care folosesc darurile, drepturile și privilegiile investite în ei de Cuvântul Său și care caută să răspândească Evanghelia până la marginile pamântului. 

Biserica locală este o grupare autonomă, care acționează democratic sub Conducerea lui Isus Christos. Într-o biserică (adunare) membrii sunt egali în drepturi și în responsabilități. 

Singurele poziții distincte de conducere în biserică sunt batrânii (numiți în Scripturi păstori, prezbiteri, episcopi – ei sunt întotdeauna bărbați) si diaconii. 

Pentru ca cineva să slujească în oricare dintre pozițiile acestea trebuie împlinite criteriile specificate în 1 Timotei 3:1-13; Tit 1:5-9; 1 Petru 5:1-5. 

Cei numiți în aceste poziții trebuie să conducă în calitate de slujitori ai lui Christos (1 Timotei 5:17-22) și au autoritatea Lui în împlinirea responsabilităților lor. 

Membrii bisericii trebuie să se supună autorității slujitorilor (Evrei 13:7,17).

Noi credem că Noul Testament vorbește, de asemenea, și despre Biserica Universală, Trupul lui Christos, care-i include pe toți răscumpărații din toate timpurile.

Formarea Bisericii, a Miresei lui Isus Christos, a început in Ziua de Rusalii, la coborârea Duhului Sfânt, și va fi completă la revenirea Domnului Isus pentru a-i răpi pe cei ai Săi. Ca urmare, Biserica este distinctă de Israel.   

Noi credem că scopul Bisericii este glorificarea lui Dumnezeu prin zidirea în credință (Efeseni 4:13-16), prin învațarea din Cuvânt (2 Timotei 2:2,15: 3:16-17), prin părtășie (Fapte 2:47), prin participarea la simbolurile bisericii (Botezul și Cina Domnului) și prin evanghelizare (Matei 28:19).

Noi credem că membrii bisericii sunt ucenici ai lui Christos, chemați să slujească, să coopereze cu Dumnezeu în înplinirea planurilor Sale în lume, să dea socoteală înaintea celorlalți credincioși, și să aplice disciplinarea biblică asupra membrilor păcătoși înspre pocăința lor.

Mat. 16:15-19; 18:15-20; Fapte 2:41-42, 47; 5:11-14; 6:3-6; 13:1-3; 14:23, 27; 15:1-30; 16:5; 20:28; Rom. 1:7; 1 Cor 1:2; 3:16; 5:4-5; 7:17; 9:13-14; 12; Efes. 1:22-23; 2:19-22; 3:8-11, 21; 5:22-32; Filip. 1:1; Col. 1:18; 1 Tim. 3:1-15; 4:14; 1 Petru 5:1-4; Apoc. 2-3; 21:2-3

 

VII. Botezul și Cina Domnului

Noi credem și mărturisim că botezul creștin este cufundarea celui credincios în apă în Numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt. 

Botezul este un act al ascultarii, simbolizând credința într-un Mântuitor crucificat, îngropat și înviat, moartea credinciosului față de păcat, îngroparea firii vechi și învierea la o viață nouă în Isus Christos. 

Botezul este o marturie despre credința în învierea finală a celor morți. 

Fiind o practică bisericească, botezul este o condiție obligatorie pentru a intra în dreptul de membru al bisericii și pentru a participa la Cina Domnului.

Cina (Masa) Domnului este un act simbolic de ascultare prin care membrii bisericii, prin împartașirea cu pâinea și rodul viței, comemorează moartea Răscumparatorului lor și anticipează cea de a doua Lui venire.

Mat. 3:13-17; 26:26-30; 28:19-20; Marcu 1:9-11; 14:22-26; Luca 3:21-22; 22:19-20; Ioan 3:23; Fapte 2:41-42; 8:35-39; 16:30-33; Fapte 20:7; Rom. 6:3-5; 1 Cor 10:16, 21; 11:23-29; Col. 2:12

 

VIII. Ziua Domnului

Noi credem și mărturisim că prima zi din saptamână, duminica, este Ziua Domnului. Ea este dedicată de cei credincioși spre a fi o zi de închinare publică și părtășie sfântă a întregii Biserici ca amintire a învierii Domnului Isus Christos dintre cei morți și a coborârii Duhului Sfânt la Rusalii.

Ziua Domnului este o instituire crestină care trebuie respectată în mod regulat. 

Credincioșii sunt încurajați să folosească Ziua Domnului și pentru a face fapte ale milei.

Ex. 20:8-11; Mat. 12:1-12; 28:1 ff.; Marcu 2:27-28; 16:1-7; Luca 24:1-3, 33-36; Ioan 4:21-24; 20:1, 19-28; Fapte 20:7; 1 Cor 16:1-2; Col. 2:16; 3:16; Apoc. 1:10

 

IX. Împărăția lui Dumnezeu

Noi credem și mărturisim că Împărăția lui Dumnezeu include doua aspecte: în general, suveranitatea Lui peste tot universul și, în particular, suveranitatea Lui peste toți cei care, de bună voie, Îl recunosc pe El ca și Împărat al lor. În sensul restrâns (particular), Împărăția lui Dumnezeu este teritoriul spiritual al mântuirii, în care oamenii intră prin pocăință, credință și dedicare lui Isus Christos. 

Creștinii trebuie să se roage și să lucreze pentru ca să vină Împărăția lui Dumnezeu și să se facă voia lui Dumnezeu pe tot pământul. 

În forma ei plenară, Împărăția va fi instaurată la sfârsitul veacului, la revenirea lui Isus Christos.

Gen. 1:1; Isa. 9:6-7; Ier. 23:5-6; Mat. 3:2; 4:8-10, 23; 12:25-28; 13:1-52; 25:31-46; 26:29; Marcu 1:14-15; 9:1; Luca 4:43; 8:1; 9:2; 12:31-32; 17:20-21; 23:42; Ioan 3:3; 18:36; Fapte 1:6-7; 17:22-31; Rom. 5:17; 8:19; 1 Cor 15:24-28; Col. 1:13; Evr. 11:10, 16; 12:28; 1 Petru 2:4-10; 4:13; Apoc. 1:6, 9; 5:10; 11:15; 21-22

 

X. Vremurile din urmă

Noi credem și mărturisim că moartea fizică nu implică pierderea conștiinței. Sufletul celui răscumpărat intră imediat în prezența lui Isus Christos când corpul moare. În această stare, cel credincios, așteaptă în bucurie și părtășie cu Domnul, învierea dintre cei morți. Sufletul celui nemântuit intră într-o stare asemănătoare celei în care-și va petrece veșnicia, așteptând învierea dintre cei morți și judecata lui Dumnezeu.

Moartea este, deci, separarea dintre suflet și trup (Filipeni 1:21-24), acestea urmând să fie unite la prima înviere (Apocalisa 20:4-6) pentru cei credincioși și, la a doua înviere, de cei necredincioși. 

Noi credem că Dumnezeu la timpul decis de El, și pe căile hotărâte de El, va aduce sfârșitul lumii. 

Conform promisiunilor Lui, Isus Christos va reveni personal, vizibil și în glorie pe pamint; morții vor învia, iar Christos va judeca pe toți oamenii după dreptate. 

Cei păcătoși vor fi aruncați în Iad, locul de pedeapsă veșnică. 

Neprihaniții, înviați în trupuri de slavă, vor fi răsplătiți și vor locui pe vecie în Cer cu Domnul.

Isa. 2:4; 11:9; Mat. 16:27; 18:8-9; 19:28; 24:27, 30, 36, 44; 25:31-46; 26:64; Marcu 8:38; 9:43-48; Luca 12:40, 48; 16:19-26; 17:22-37; 21:27-28; Ioan 14:1-3; Fapte 1:11; 17:31; Rom. 14:10; 1 Cor 4:5; 15:24-28, 35-58; 2 Cor 5:10; Filip. 3:20-21; Col. 1:5; 3:4; 1 Tes. 4:14-18; 5:1 ff.; 2 Tes. 1:7 ff.; 2; 1 Tim. 6:14; 2 Tim. 4:1, 8; Tit 2:13; Evr. 9:27-28; Iacov 5:8; 2 Petru 3:7 ff.; 1 Ioan 2:28; 3:2; Iuda 14; Apoc. 1:18; 3:11; 20:1 to 22:13

 

XI. Evanghelism si Misiune

Noi credem și mărturisim că este datoria și privilegiul fiecărui urmaș al lui Christos și al fiecărei Biserici a lui Isus Christos de a merge să facă ucenici din toate neamurile. 

Renașterea spirituală prin Duhul Sfânt înseamnă și dobândirea dragostei pentru alții. Efortul misionar este, deci, rezultatul manifestării nașterii din nou și este poruncit în repetate rânduri în învățăturile Domnului Isus Christos și ale apostolilor. 

Este de datoria fiecărui copil al lui Dumenzeu să stăruiască continuu în câștigarea pentru Christos a celor pierduți, atât prin efort personal, cât și prin orice alte metode in armonie cu Evanghelia lui Christos.

Gen. 12:1-3; Ex. 19:5-6; Isa. 6:1-8; Mat. 9:37-38; 10:5-15; 13:18-30, 37-43; 16:19; 22:9-10; 24:14; 28:18-20; Luca 10:1-18; 24:46-53; Ioan 14:11-12; 15:7-8, 16; 17:15; 20:21; Fapte 1:8; 2; 8:26-40; 10:42-48; 13:2-3; Rom. 10:13-15; Efes. 3:1-11; 1 Tes. 1:8; 2 Tim. 4:5; Evr. 2:1-3; 11:39 to 12:2; 1 Petru 2:4-10; Apoc. 22:17

 

XII. Dărnicia

Noi credem și mărturisim că Dumnezeu este sursa tuturor binecuvântărilor temporare și spirituale; tot ce avem și tot ce suntem Îi datorăm Lui.

În administrarea posesiunilor lor, crestinii au o îndatorire de ordin spiritual, o chemare sfântă prevăzută în Evanghelie și o preocupare dictată de natura slujirii lor în lume. Ei sunt, deci. sub obligația de a-L servi pe Dumnezeu cu timpul lor, cu talentele lor și cu tot ce au din punct de vedere material. Creștinii trebuie să recunoască faptul că toate acestea le sunt incredințate pentru a fi folosite spre gloria lui Dumnezeu și spre ajutorarea altora. 

În conformitate cu Scripturile, credincioșii trebuie să dăruiască cu bucurie din ceea ce au, în mod regulat, sistematic, proporțional cu venitul lor și de bună voie pentru înaintarea cauzei lui Christos pe pamânt și sprijinirea celor în nevoi.

Gen. 14:20; Lev. 27:30-32; Deut. 8:18; Mal. 3:8-12; Mat. 6:1-4, 19-21; 19:21; 23:23; 25:14-29; Luca 12:16-21,42; 16:1- 13; Fapte 2:44-47; 5:1-11; 17:24-25; 20:35; Rom. 6:6-22; 12:1-2; 1 Cor 4:1-2; 6:19-20; 12; 16:1-4; 2 Cor 8-9; 12:15; Filip. 4:10-19; 1 Petru 1:18-19

 

XIII. Libertatea religioasă

Noi credem și mărturisim că Dumnezeu singur este Stăpânul conștiinței, iar El o vrea eliberată de robia oricăror învațături și porunci omenești care sunt împotriva Cuvântului Său și nu-L reprezintă. 

Biserica și Statul trebuie să fie separate. 

Statul datorează fiecărei biserici protecție și garantarea deplinei libertați de a persevera în împlinirea scopurilor ei spirituale. 

În garantarea libertătii religioase, Statul nu trebuie să favorizeze diferențiat nici un fel de grup eclesiastic sau denominațional. 

Pentru că stăpânirile civile sunt rânduite de Dumnezeu, este de datoria creștinilor să le fie supuse în toate lucrurile care nu sunt contrare cu voința Lui revelată. 

Biserica n-are voie să recurgă la ajutor din partea Statului pentru împlinirea lucrării ei. Evanghelia lui Christos prevede că împlinirea scopurilor ei să fie facută exclusiv prin resurse aflate în perimetrul strict al Bisericii. 

Statul nu are dreptul să penalizeze pe cineva pentru opiniile sale religioase, orice formă ar lua acestea. 

Statul nu are dreptul să impună taxe pentru suportul oricarei forme de religie. 

Idealul creștin este “O biserică liberă într-un stat liber”, iar aceasta implică dreptul tuturor oamenilor de a avea acces liber si nestânjenit la Dumnezeu, precum și dreptul de a formula și de a propaga opinii în sfera religioasă fără nici un amestec din partea puterii civile.

Gen. 1:27; 2:7; Mat. 6:6-7, 24; 16:26; 22:21; Ioan 8:36; Fapte 4:19-20; Rom. 6:1-2; 13:1-7; Gal. 5:1, 13; Filip. 3:20; 1 Tim. 2:1-2; Iacov 4:12; 1 Petru 2:12-17; 3:11-17; 4:12-19

 

XIV. Familia

Noi credem și mărturisim că Dumnezeu a orânduit familia ca și instituția de temelie a societații. 

Familia este compusă din persoane înrudite unele cu altele prin căsătorie, sânge sau adopție. 

Căsătoria este legamântul stabilit între un barbat și o femeie care se leagă să ramină împreună pe toata durata vieții. 

Căsătoria este un dar unic prin care Dumnezeu realizează câteva scopuri: ilustrează unirea dintre Christos și Biserica Sa, pune la dispoziția bărbatului căsătorit și a femeii căsătorite un cadru pentru relațiile de intimitate în care aceștia iși împlinesc trăirile sexuale în conformitate cu standardele biblice și perpetuează rasa umană.

Bărbatul și nevasta au o valoare egala înaintea lui Dumnezeu, fiind creați amândoi după chipul și asemanarea Lui. 

Relațiile de căsătorie ilustrează felul în care se poartă Dumnezeu cu poporul Său. Bărbatul trebuie sa-și iubească nevasta dupa cum și Christos și-a iubit Biserica. Dumnezeu i-a dat bărbatului responsabilitatea să hrănească, să păzească și să conducă familia lui. 

Nevasta trebuie să se supună de buna voie autoritații bărbatului care o slujește din dragoste, dupa cum și Biserica este supusă de bună voie lui Christos, Capul ei. Creată ca și bărbatul, după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, nevasta este egală cu el inaintea lui Dumnezeu și a primit din partea lui Dumnezeu resposabilitatea de de a-și respecta bărbatul, de a-l sluji ca un ajutor potrivit în administrarea casei și în formarea noii generații.

Copiii, din momentul concepției, sunt o binecuvântare și o moștenire de la Domnul. 

Părinții trebuie să arate copiilor prin viața lor modelul lui Dumnezeu pentru viața de căsnicie. 

Părinții trebuie să-i învețe pe copiii lor valori morale și spirituale și să-i determine, prin exemplul personal consistent și prin disciplina dragostei să facă decizii bazate pe adevărul biblic. 

Copiii trebuie să-și cinstească parinții și să le fie supuși.

Gen. 1:26-28; 2:18-25; 3:1-20; Ex. 20:12; Deut. 6:4-9; Ios. 24:15; 1 Sam. 1:26-28; Ps. 78:1-8; 127; 128; 139:13-16; Prov. 1:8; 5:15-20; 6:20-22; 12:4; 13:24; 14:1; 17:6; 18:22; 22:6,15; 23:13-14; 24:3; 29:15,17; 31:10-31; Ecl. 4:9-12; 9:9; Mal. 2:14-16; Mat. 5:31-32; 18:2-5; 19:3-9; Marcu 10:6-12; Rom. 1:18-32; 1 Cor 7:1-16; Efes. 5:21-33; 6:1-4; Col. 3:18-21; 1 Tim. 5:14; 2 Tim 1:3-5; Tit 2:3-5; Evr. 13:4; 1 Pet. 3:1-7.

(după textul “Mesajul și Credința baptistă” aprobată de Convenția Baptistă de Sud in 9 Mai 1963 și revizuită în 9 Iunie 1998; după “What we teach”, mărturisirea de credință a Grace Community Church, Sun Valley, CA, USA; aprobat de comitetul prezbiterilor și diaconilor Bisericii Baptiste Române din Toronto în Noiembrie 6, 2016)